Despre autism

Corina Lesan la 03 December, 2007

Despre autismAutismul este o tulburare a creierului care, în primul rând, interferează cu abilitatea de a comunica şi de a relaţiona cu cei din jur. De obicei, părinţii devin îngrijoraţi atunci când observă că băiatul sau fata lor nu începe să vorbească, nu răspunde şi nu interacţionează cu cei din jurul lui. Întradevăr, copiii cu autism nu au o dezvoltare normală a vorbirii şi par surzi, deşi testele de audiometrie sunt normale, deoarece autismul afectează modul în care copilul percepe şi proceseaza informaţiile din jur.

Primele semne ale autismului apar înaintea vârstei de 3 ani.Există grade diferite de manifestare a acestei afecţiuni: unii pot fi capabili să funcţioneze la un nivel foarte ridicat şi pot chiar să meargă la o şcoală normală, sub o atentă supraveghere, în timp ce alţii au nevoie de un însoţitor aproape tot timpul. Tratamentul acestei tulburări conduce la o ameliorare semnificativă, important este diagnosticarea din timp. Se poate ajunge ca respectivul să devină capabil să traiască independent atunci cand ajunge adult.

Iată câteva dintre simptomele acestei tulburări:

– probleme semnificative în dezvoltarea abilităţilor de comunicare nonverbală(privirea ochi-în-ochi, expresii faciale şi posturi ale corpului)- incapacitatea de a stabili relaţii de prietenie cu ceide aceeaşi vârsta

– lipsa interesului în a împărtăşi bucuria, preocupările sau realizările cu cei din  jur

– lipsa empatiei: (dificultăţi în sesizarea, înţelegerea sentimentelor altor persoane, cum ar fi durerea sau tristeţea).

– întârziere în vorbire sau chiar lipsa acesteia: aproximativ 50% dintre persoanele cu autism nu vor vorbi niciodată.

– probleme în iniţierea şi în menţinerea continuităţii unei conversaţii.

– limbaj sterotip şi folosirea repetitivă a unor cuvinte: repetarea unei propoziţii sau a unei fraze auzite de curând (ecolalie).

– neînţelegerea punctului de vedere al persoanei cu care are conversaţia (de exemplu, o persoana cu autism nu înţeleg că cineva glumeşte sau repetă comunicarea cuvânt cu cuvânt, dar nu are capacitatea de a întelege mesajul, sensul transmis.)

– Interes diminuat în diverse activitaţi sau în joc (o atenţie neobişnuită asupra jucăriilor: copiii cu autism se concentrează adesea pe anumite părţi ale jucăriilor, cum ar fi roţile unei maşinuţe şi nu se joacă cu întreaga jucărie)

– nevoie de uniformitate/simetrie şi de rutină (un copil cu autism poate avea întotdeauna nevoie să mănânce pâine înainte de salată şi insistă ca spre şcoală să meargă în fiecare zi pe acelaşi).

– comportament stereotip (bătăi din palme sau legănarea corpului).

Ultimele cercetări au demonstrat că aceia care suferă de autism au mai multă substanţă cenuşie în acele zone ale creierului unde se află sediul empatiei şi al învăţării prin observare decât ceilalţi. Deasemenea, a fost observată o diminuare importantă a substanţei cenuşii în regiunea dreaptă a amigdalei, ceea ce este legată de incapacitatea de funcţionare socială.

Concluzia cercetătorilor este că autismul, respectiv incapacitatea copiilor de a stabili relaţii cu ceilalţi, ar putea rezulta dintr-o anomalie în funcţionarea sistemului de neuroni. Este vorba despre „neuronii-oglindă”, respectiv celulele cerebrale care devin active atunci când executarea unei acţiuni determină şi o emoţie sau o senzaţie.

Nici un comentariu pana in acest moment.
Poti fi chiar primul foloseste formularul de mai jos.



Lasa un comentariu