“Ceara” din urechi = semn de sănătate a urechii

Corina Lesan la 03 November, 2007

Cei mai mulţi dintre noi consideră „ceara” din urechi drept semn al mizeriei. De fapt, ea este o secreţie a corpului, care aduce foarte multe avanteje urechii: „cerumenul este o secreţie normală ce se găseşte la nivelul pielii din conductul auditiv extern al urechii” explică . Dr. Anca Niţulescu medic primar O.R.L., homeopat, fitoterapeut şi doctor în medicină, de la Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni.

În limbajul de specialitate “ceara” din urechi este denumită cerumen. Rolul său este de a menţinere uni PH adecvat, de a lubrefia pielea conductului auditiv extern, având efect antibacterian şi protejând astfel de microbi pielea din interiorul conductului auditiv, dar şi faţa exterioară a membranei timpanice. De asemenea, menţine elasticitatea timpanului. Atunci când secreţia de cerumen este în limite normale, el se găseşte ca o peliculă pe faţa interioară conductului auditiv. Atunci când secreţie scade, sau chiar dispare, pielea din interiorul conductului se usucă, se descuamează şi apar otitele externe.

Cercetările ştiinţifice au demonstrat că ansamblul bilogic al urechii este astfel constituit încât să împingă spre exterior orice corp aflat în conduct. Tocmai de aceea, nu este recomandată folosirea zilnică a beţişorului de ureche, ci doar o dată pe săptămână şi doar pentru a îndepărta cerumenul de la intrarea externă a conductului. Altfel, riscăm să stricăm echilibrul urechii şi cantitatea de cerumen secretată de aceasta. Dacă beţişoarele sunt folosite prea des şi prea în profunzimea canalului auditiv, apar mâncărimi în ureche în timpul procesului de curăţare. Treptat, continuarea în acelaşi ritm, transformă această mâncărime în usturime, iar otita este iminentă.

Pot apărea astfel de “dopuri” după baie, cauzate de expandarea cerumenului în contact cu apa. Odată cu înaintarea în vârstă, dinamica urechii se modifică: “mişcările” propri urechii, de îndepărtare a cerumenului, scad ca intensitate şi apare riscul acumulării lui. În cazul în care se constată acumulări exagerate, aşa numitele “dopuri” este necesaă prezentarea la medic.Tehnica veche de îndepărtare a dopurilor prin spălături cu ser fiziologic nu este sigură, putând crea fisuri în timpan. În prezent, este utilizată înmuierea dopului cu apă oxigenată (din 30 în 30 de minute, de mai multe ori, în funcţie de mărimea dopului) şi aspirarea lui de către medic, sub microscop.

Nici un comentariu pana in acest moment.
Poti fi chiar primul foloseste formularul de mai jos.



Lasa un comentariu